Caudiu Komartin

Soare şi semne cu trecerea interzisă


personaje:

Tal, 27 de ani, foarte probabil vie

Sam, 28 de ani, fără speranţă

(Acţiunea se petrece într-o maşină de tocat carne. Şi, întrucât textul nu are nici un fel de acţiune, maşina de tocat poate să se transforme pe parcurs într-o presă hidraulică sau într-o altă maşină care să lucreze simultan cu discursul personajelor la fărâmiţarea oricărei coerenţe posibile)


Tal: Simt că o să intre un gândac în casă.

Sam: Nu-i mult de atunci: felia de pâine uitată pe masă. Susurul robinetelor. Var şi zaţ amestecate în cana de tablă.

Tal: Pleoapele tale, genele şi retina, palmele, penisul tău: plante agăţătoare pe care aş fi dat orice să le îngrijesc doar eu.

Sam: Totul prestabilit, decupat, aşezat conform regulamentelor de ordine mentală. Blestemata ordine mentală.

Tal: Noţiunile prostituate.

Sam: Acum obiectele simt mai mult decât noi.

Tal: Cât întuneric e dincolo de fereastră?

Sam: Întinde mâna.

Tal: Afară, o piele va tresări.

Sam: Apă alunecând printre pietre.

Tal: Percepeam privirile îndrăgostite, indiferent de anotimp.

Sam: Îmi amintesc. Stăteai cu genunchii la gură, ghemuită între pat şi fereastră.

Tal: Cum de ai râs?

Sam: Umbra nu se întinsese până aici.

Tal: Totul s-a făcut ţăndări într-o singură clipă.

Sam: Să vorbim despre oameni ca şi cum am vorbi despre măşti.

Tal: Înveliţi în toată spaima asta. Ca într-o placentă mare. Cald rece

Sam: Şi iarăşi cald.

Tal: Aş fi vrut să învăţ limba pe care o vorbesc localnicii. Nu m-ai lăsat niciodată.

Sam: Ar fi fost nevoie de benzină, chibrituri şi multă răbdare.

Tal: Te urăsc fiindcă bei.

Sam: Te urăsc fiindcă fumezi.

Tal: Te urăsc când îţi duci mâna la frunte îngândurat.

Sam: Te urăsc când ştii ce voi spune şi foloseşti asta împotriva mea.

Tal: Ai aruncat la gunoi tot ce era important.

Sam: Soare şi semne cu trecerea interzisă.

Tal: Te urăsc fiindcă mă umileşti de faţă cu ceilalţi.

Sam: Te urăsc fiindcă nu poţi să aştepţi nimic în tăcere.

Tal: Urăsc dezertările tale. Atâtea secrete.

Sam: Urăsc fluturii pe care ţi-i prinzi în păr, urăsc aripile lor colorate şi singuratice.

Tal: Îmi doream să te îmbolnăveşti ca să am grijă de tine. Să fim doar noi doi. În mijlocul unei plantaţii de seringi şi suspine.

Sam: S-a terminat cu râsul dement în parcări subterane. Cu furia acceleraţiei pe autostrăzi cufundate în noapte.

Tal: Timpul zâmbetului este acum timpul caterelor care îmi sfâşie pielea.

Sam: Sunt după-amieze în care îmi spun că a fost doar un film, o superproducţie horror şi că am jucat după un scenariu scris de un sadic.