EXPLICATII
sau cum se salveaza CIVul
Simtim nevoia naturala sa dam explicatii. De ce dam explicatii? In engleza exista o vorba de duh – “'to explain away' something”. E ca si cum prin explicatii suplimentare ai putea imblanzi situatia de fapt, ai putea sa o trimiti la plimbare intr-o camera separata din cutia craniana. Reflexul este sa te explici si sa iti explici ceva ca sa poti sa te linistesti. Da inca sunt in aer, inca nu m-am lovit de asfalt jos. Asa poti sa ii linistesti si pe ceilalti in prealabil si sa ii trimiti la culcare odata ce le-ai administrat explicatiile cerute. Daca ai dat explicatii ai incheiat capitolul, ai incheiat tricoul situationist si i-ai trimis pe toti la plimbare plini doldora de raspunsuri si chei de citire atarnate la gat ca sa se poata juca mai departe in fata masinilor parcate in fata institutiei unde lucreaza, sa revina proaspeti la munca lor, la familiile lor hetero ca sa termine odata cataloagele in lucru, sau de ce nu - sa finiseze urmatorul mare proiect.
O sa dam exemple istorice clare si directe care ne afecteaza pe noi toti.
Ce a ajuns 'making of' astazi in Bucuresti 2011? Pai pur si simplu s-ar putea in 2011 sa intelegem care e problema cu facutul – cine ne-a facut-o, ce ne-am fi facut daca nu am fi avut capitalism, si ce le-am fi facut noi lor daca nu ne-o faceau ei noua. Ce s-ar fi intamplat cu Berlinul daca nu ar fi fost planul Marshall. Planul Marshall a fost pus in aplicare pentru a mentine Berlinul liber, pentru a-l proteja de invazia rosie. Trebuiau sa ajunga ajutoare numai din Vest, inainte ca sa ajunga alte ajutoare din est. Intotdeuna a fost o chestiune de cine ajunge primul cu primul ajutor, cu medicamente si vaccinuri. Ajutoarele, podurile aeriene si efortul american au mentinut Berlinul de Vest ca pe o insula despresurata de bolsevici. Fara indoiala planul Marshall joaca un rol important in 'making of'-ul Berlinului, la fel cum ce vedeti aici joaca un rol important in making of-ul Bucurestiului si al nostru. Dupa 1989, au existat multe ajutoare pentru care suntem recunoscatori Vestului. Vestul a avut ce da si a avut si de ce da. Marinimos cum este occidentul ne-a dat salarii la negru pe plantatii bine irigate si stropite cu insecticid post-DDT care nu e cancerigen ca pe vremea cooperativelor de stat, dar ne da acum, tot din suflet, si crize financiare covarsitoare. Pentru copii s-au trimis ajutoare, pentru economii privatizari, pentru popor libertate si multe ecrane din ce in ce mai plasmatice.
Pentru artisti, galeristi si critici de arta Vestul a trimis la pachet si notiunea draga a 'cubului alb', vestul a trimis invitatiile de participare la MOMA, la Bienale, in reviste precum Parkett sau Flash Art, pe liste de arta precum e-flux (contra cost binenteles). Altfel eram in epoca de piatra nu? Poate ne intalneam si acum pe holurile de la ITA, sau la maiestrie sau la concerte de ghitara-folk.
Making-of-ul asta ne-a facut sa fim ceea ce suntem. Dar sa vedem care este making-up, sau make-up-ul. Care este compozitia noastra elementara, care este fardul care ni-l punem pe fata cand vin strainii la noi in vizita. Cum o sa ii convingem sa ne dea credit, sa le aratam ca am invatat bine de tot lectiile predate la colegiul Noua Europa, ca am folosit din plin ajutoarele teoretice trimise, ca am folosit bine fondurile trimise, ca indeplinim standardele cu nesat. Pe de alta parte exista si salvarea din interior. Exista initiative meritorii de salvare a CNDB-ului, a existat si initiativa de salvarea a ICR-ului dupa Poney, a existat si salvati Vama Veche, sau poate vreti sa salvati sectorul independent. Pe cine sa salvezi mai intai daca se scufunda corabia. Sa salvezi CNDB-ul de Caramitru? Sau poate vrei sa ii salvezi pe dansatori, sa scape ei de cladirea aia si de blestemul institutionalizarii. Poate vrei sa salvezi cladirea pentru altii ca ei. Fronturile Salvarii Nationale.
Care este totusi rostul salvgardarii decat sa mai protejezi un 'makin of', sa mai protejezi un obiectiv strategic, sa mai faci rost de o chirie pentru luna viitoare. Din making-of-ul intim face parte si chiria, ba chiar joaca un rol important se pare. In acest 'making of' joaca un rol foarte important bugetul daca nu v-ati prins inca. Dar curios lucru cum obligatiile financiare, substratul gros politico-economic nu prea are loc in 'making of', in genere nevoile sunt lasate acasa, sau la servici, la contabilitate, sau parcate undeva vizavi. Porumbelul alb zboara fara frictiune, fara forta gravitatiei si nici macar nu se vede sub pene tromba de aer cald care il tine si il poarta departe.
'Making of' astazi inseamna sa poti sa fi in doua locuri in acelasi timp, sau sa trebuiasca sa ii inlocuiesti pe altii. Daca unul e la servici, numai asa celalalt poate sa faca arta. Poate poti sa faci arta la servici, sau sa faci serviciul cu o mare arta. Stim ca exista conditionari puternice dar cum sa nu le ascundem, impingem afara din spatiu, cum sa nu ne pierdem introspectiv speranta. Dar oare inhabitateaza toti acestia acelasi spatiu-timp comun? Poate astazi esti mai obligat decat oricand sa faci o diviziune a muncii si a spatiilor cat mai taioasa si vizibila. Dependentul care face arta pe gratis isi pierde sigur salariul. Dar haideti sa fim intelegatori.
Poate orice discurs critic are nevoie de ceva adecvat, are nevoie de pereti albiti, are nevoie de fonturi negre de un anume tip, are nevoie de Berlin, are nevoie de un camin propriu, familiar si primitor. Astea is conditiile vitrege ale anului 2011.
Caminul discursului critic s-ar putea sa aiba totusi caracteristici fizice si palpabile, sa nu fie doar o promisiune a spatiului-fantoma. Cum stim aproape toate spatiile criticii au totusi dimensiuni, arata intr-un fel anume. E ca si cum gandirea nu poate avea loc altfel, laboratorul trebuie sa fie clinic, chituit si usor de curatit. Dar iata ca odata ce te-ai autoconditionat sa ai un astfel de camin – trebuie totusi sa citesti pe furis si inafara lui, sa discuti altundeva anumite lucruri, sa iesi afara de acolo, sa fi dat afara, sa il parasesti. E greu sa mentii reduta chiar daca te simti din ce in ce mai bine in reduta ta, incalzit langa resoul tau, rontaind fursecurile tale de deschidere. Adevarul este ca poti sa iti faci nevoile la hotelul de alaturi daca nu ai voie la toaleta de langa. Iar odata iesit afara, simti cum iti intra frigul in oase, cum iti patrunde praful prin toti porii, cum te blochezi in trafic si brusc iti aduci aminte fortat cum stau lucrurile. Am incercat sa producem fortarea asta care nu e deloc o sfortare pentru ca e o buna bucata din viata. Cum poate sa arate astazi 'makin-of'-ul unei camere de tortura actuale bucurestene care se doreste prietenoasa cu gandirea critica. Haideti sa vedem cum poate camera de tortura a unora sa devina camera placerii altora. Haideti mai bine sa vedem cum e mai bine sa pregatim terenul confruntarii critice astazi ca teren non-escapist, ca teren non-elitist si non-exclusivist si care ar fi non-optiunile. Mai sunt cateva zile in care se pot intampla multe. Si noi suntem foarte curiosi cum vom putea citi si copia impreuna aici tinand cont de conditiile actuale. Intre timp puteti sa va petreceti timpul atribuind autori lucrarilor de pe pereti, si ghicind care e care.
Addendum
BMR de la fondare a fortat si a produs pe banda rulanta INSTITUTIA MAMA – institutia si biroul suprem in care se puteau muta si gasi refugiul toate birourile si birouasele intr-o matrice emotionala unica si atot-cuprinzatoare. A carat si colportat din toate partile acumularile birocratiei emotionale din tot felul de institutii culturale straine si romanesti. De la inceput a unificat practic toate spatiile Bucurestene, incepand cu Sutu, Institutul Pentru Investigarea Crimelor Comunismului si MNAC pe un singur teren de lupta comun care este lupta pentru inimile oamenilor.
E ca si cum BMR a incercat sa anticipeze momentul in care toate aceste institutii manate de competitie vor produce corp comun, fortate de situatie, de vitregie si vor trebuie sa con-lucreze pentru indeplinirea acelelorasi sarcini si politici culturale marete. E ca si cum stim de fapt ca nucleele urbane vor fuziona; cum vom avea aici in sudul tarii un fel de BucPlo, Sau PloBuc. Bucurestiul si Ploiestiul vor deveni o singura metropola uriasa in viitorul nu foarte indepartat, la fel cum exista astazi megalopolisul BosWash sau Mumbai. BMR stie ce o sa vina si ne-o pregateste deja.
In 2010 am produs un mic filmulet impreuna cu Claudiu Cobilanschi, incercand sa vedem ce s-a intamplat cu anumite spatii din Bucuresti si ce ne mai amintim noi despre ele. http://www.archive.org/details/FrrReport2010Bucharest-OurCollectionOfEvacuatedSpacesmanyMoreTo
Ati observat ca multe instituii culturale din Bucuresti au inceput sa aiba stickere de la diferite firme de bodyguarzi. Special pentru 'Making of' si CIV sau alte institutii care nu vor sa recunoasca dar au nevoie de protectie, CC m-a rugat sa il ajut sa copieze desenele lui Perjo de la CNDB. Am fost foarte bucuros stiind ca e vorba de o initiativa umila, imediata si la indemana oricui. Toti stim ca nu mai are mult CNDB-ul si nici desenele si am incercat cum am putut mai bine sa le salvam copiindu-le pe calc ca sa le putem aduce din nou aici sa ne pazeasca. Vrem sa multumim cu aceasta ocazie si lui Maria, fata lui Ion Grigorescu ca ne-a ajutat cu filmarea si copiatul.
ST
