Occupy Affect

„Occupy Affect!”
Interviu cu Irina Gheorghe şi Alina Popa in bewhere

impreuna cu Igor Mocanu

Voi începe cu o întrebare care îi apare, cel mai probabil, oricui aude prima oară de Biroul vostru. De ce „melodramatice”?

Melodrama e o formă care a fost încă de la început puternic feminizată. Implică patos, sentimentalism exagerat, lacrimi, manifestări publice de emoţionalitate, suspans, viaţă privată. Adică tot ce cultura europeană modernă patriarhală a asociat unui model prevalent de feminitate, pe care l-a construit atent începând de la Renaştere încoace pentru a-şi demonstra, prin contrast, propria raţionalitate. Această trasare a rolurilor de gen a avut loc în paralel pe de o parte cu revoluţia ştiinţifică, construită în jurul unor pretenţii de obiectivitate, şi pe de alta parte este strâns legată de expansiunea colonială. Femeia a jucat într-un fel rolul populaţiilor colonizate, descrise ca iraţionale, supuse propriei corporalităţi, justificând astfel dominaţia şi controlul.
Pe de altă parte, există o istorie paralelă a melodramei, una de rezistenţă, de subversiune. În continuarea acestei istorii am vrea sa ne plasăm în activitatea noastră la Birou. Ne interesează această re-ocupare a afectivităţii (OCCUPY AFFECT), afectivitate pe care capitalismul târziu a descoperit-o şi exploatat-o ca ultimă resursă. Asistăm la o hiper-emoţionalizare a spaţiului public: discurs politic, instituţii publice, media, însă deşi Biroul de Cercetări Melodramatice şi-a propus ca obiectiv strategic „să ridice vălul de peste melodramă în diferite contexte sociale” (n.b. ridicarea vălului poate însemna şi apocalipsă - Gr. apokalyptein – „ridicarea vălului”) perspectiva din care ne propunem să facem asta nu e aceea a unui observator exterior, neimplicat şi ne-afectat. Dimpotrivă, ne dorim, ca s-o cităm pe Donna Haraway, o teoreticiană cheie pentru BCM, o „cunoaştere situată” şi o „detaşare pasională”.
O altă caracteristică esenţială a melodramei e statutul ei estetic: face parte dintr-un fel de proletariat al genurilor, poate nu chiar lumpen-proletariat, dar în orice caz foarte departe de cultura înaltă. În limbajul curent, termenul e folosit de cele mai multe ori cu sens peiorativ. E vorba aici tot de un fel de ocupare, în acelaşi fel în care cultura gay reclamă cuvântul queer sau teoria feministă slut (tradus în română uşor eufemistic ca „panaramă” cu ocazia slut walk-ului organizat anul trecut: marşul panaramelor).

Cititi interviul complet aici